Art. 1. Prezentul Regulamentul de organizare şi funcţionare stabileşte modul de organizare şi funcţionare a Comisiei de Etică a Universităţii „Tibiscus” din Timişoara (denumită în continuare şi UTT).
Art. 2. Regulamentul este elaborat în conformitate cu prevederile:
a. Legii nr. 1/2011 - Legea Educaţiei Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare;
b. Legii nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare, cu modificările şi completările ulterioare;
c. Legii nr. 677/2001 – privind protecţia datelor cu caracter personal
d. Legii nr. 571/2004 privind protecţia personalului din autorităţile publice, instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii
e. Cartei Universităţii „Tibiscus” Timişoara;
f. Codului de Etică al Universităţii „Tibiscus” Timişoara.
Art. 3. (1) Prezentul Regulament stabileşte modul de organizare şi funcţionare a Comisiei de Etică a Universităţii „Tibiscus” din Timişoara, referitor la analizarea şi soluţionarea abaterilor de la etica universitară, pe baza sesizărilor sau prin autosesizare.
(2) Comisia de Etică a Universităţii „Tibiscus” din Timişoara, denumită în continuare Comisia, este organizată ca o structură permanentă, fără personalitate juridică, constituită pentru asigurarea şi respectarea eticii universitare precum şi sancţionarea abaterilor de la etică, independentă în exercitarea atribuţiilor ce îi revin, în cadrul Universităţii.
Art. 4. (1) Comisia de etică universitară este formată din 5 membri: 4 cadre didactice şi un reprezentant al studenţilor.
(2) Structura şi componenţa Comisiei de etică universitară este propusă de Consiliul de Administraţie, avizată de Senatul universitar şi aprobată de Rector. Consiliul de Administraţie propune pe unul dintre membrii comisiei în funcţia de preşedinte.
(3) În urma respectării etapelor prevăzute la alin. 2, Rectorul UTT va emite o Decizie privind componenţa nominală a membrilor Comisiei.
(4) Comisia are un preşedinte care este desemnat de Rectorul UTT odată cu decizia de numire a Comisiei. Numirea preşedintelui Comisiei de etică este avizată de Senatul UTT.
Art. 5. (1) Comisia de etică are un secretar, numit odata cu constituirea Comisiei de etică, care are, de regula, studii superioare juridice sau administrative. Secretarul nu este membru al comisiei de etică.
(2) Secretarul comisiei de etică se numeşte prin decizie a Rectorului.
Art. 6. (1) Membrii comisiei trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să aibă prestigiu profesional şi autoritate morală;
b) să nu fi suferit condamnări penale;
c) să nu aibă sancţiuni administrative sau etice;
d) să fie cadre didactice titulare în universitate.
(2) Nu poate fi membru în comisia de etică cadrul didactic care se află în una dintre urmatoarele situatii de incompatibilitate:
a) persoanele care ocupă vreuna dintre funcţiile: rector, prorector, decan, prodecan, director general administrativ, director de departament sau de unitate de cercetare-dezvoltare, proiectare, microproducţie, şef de colectiv.
b) este sot, ruda sau afin, pana la gradul al patrulea inclusiv, cu Rectorul sau Presedintele Senatului universitar;
c) a fost sanctionat disciplinar, iar sanctiunea disciplinara nu a fost radiata, în conditiile legii.
(3) În vederea stabilirii situatiei de incompatibilitate a unui membru al comisiei de etică, acesta va prezenta, la solicitarea Presedintelui Senatului universitar, o copie a dosarului profesional.
(4) De asemenea, este incompatibil în poziţia de membru al Comisiei pentru soluţionarea unei sesizări persoana care:
1. se află în relaţie de soţ, afin şi rudă până la gradul al III-lea inclusiv cu vreuna dintre părţi (reclamant sau pârât);
2. prin decizia comisiei poate afecta soţul, rudele sau afinii până la gradul al III-lea inclusiv al unuia dintre membrii comisiei, precum şi pentru alte cauze care pun la îndoială independenţa şi imparţialitatea sa.
Art. 7 (1) Dacă intervine o cauză dintre cele prevăzute la art. 6, acel membru al Comisiei este obligat să înştiinţeze şi ceilalţi membri ai Comisiei, înainte de a începe examinarea sesizării, iar dacă asemenea cauze survin după începerea examinării, de îndată ce le-a cunoscut. Comisia este obligată să inştiinţeze şi părţile implicate.
(2) Această persoană nu poate participa la examinarea sesizării.
Art. 8 (1) Recuzarea poate să fie cerută de către oricare dintre părţile implicate, sub sancţiunea decăderii, cu cel mult 5 zile inainte de primul termen, conform art. 30 alin. (3) din prezentul regulament, sau cel mult 5 zile de la data când partea a luat cunoştinţă de componenţa Comisiei, sau după caz, de la survenirea cauzei de recuzare.
(2) Cererea de recuzare se soluţionează de către Comisie, de urgentă, fără participarea membrului recuzat.
(3) Soluţia cererii de recuzare se comunică celui care a formulat-o în termen de 2 zile de la soluţionare, însă motivarea acesteia se va comunica o dată cu soluţionarea cercetarii etice cu care a fost investita Comisia.
(4) Împotriva soluţiei la cererea de recuzare cel îndreptaţit se poate adresa instantelor de drept comun atunci cand atacă soluţia Comisiei de etica.
Art. 9. (1) Mandatul preşedintelui şi al membrilor comisiei de etică este de 4 ani. Mandatul poate fi reînnoit o singură dată.
(2) Preşedintele şi membrii comisiei de etică îşi exercită mandatul de la data emiterii Hotararii Senatului universitar privind constituirea ei pană la data expirarii mandatului sau înainte de termen, în condiţiile art. 13 din prezentul regulament.
(3) Cu 30 de zile lucrătoare înainte de data expirării mandatului membrilor comisiei de etică, se va proceda la constituirea viitoarei comisii de etică, în condiţiile prezentului regulament.
(4) În situaţia în care mandatul unui membru al comisiei încetează înaintea împlinirii termenului de 4 ani, va fi numit un nou membru în termen de 30 de zile, cu respectarea prevederilor art. 4 şi 6 din prezentul regulament.
(6) În cazul înlocuirii unui membru al Comisiei, prin excepţie de la prevederile aliniatului (1), durata mandatului noului membru nu poate depăşi data la care expiră mandatul membrilor comisiei, numiţi iniţial.
(7) Membrii Comisiei nu pot depăşi două mandate consecutive.
(8) La alegerea unei noi Comisii de etică universitară, Comisia care îşi încetează mandatul asigură predarea tuturor documentelor preşedintelui noii Comisii.
Art. 10. (1) Poate fi desemnat presedinte al Comisiei de etică un cadrul didactic titular în universitate care îndeplineşte urmatoarele condiţii:
a) are o probitate morală recunoscută;
b) nu se află în una dintre situatiile de incompatibilitate prevazute la art. 6 alin. (2).
Art. 11. (1) Mandatul de membru al comisiei de etică se suspendă de drept în următoarele situaţii:
a) a fost suspendat contractul de munca cu Universitatea “Tibiscus” din Timisoara;
b) a săvârşit o faptă care constituie obiectul sesizării comisiei de etică;
c) s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva membrului comisiei de etică.
(2) Suspendarea mandatului unui membru al Comisiei de etică se constată prin raportul Comisiei de etică, care se aduce de îndată la cunoştinţa Senatului universitar.
Art. 12. (1) Mandatul de membru al comisiei de etică se suspendă, la cerere, în urmatoarele situaţii:
a) se află în unul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 6 alin. (2);
b) s-a pronunţat în orice mod cu privire la fapta sesizată, anterior soluţionării cauzei;
c) este soţ, rudă sau afin, pană la gradul al patrulea inclusiv, cu persoana a cărui faptă a fost sesizată şi se află pe rolul comisiei de etică.
(2) Cererea de suspendare se formulează în scris de orice persoană care poate dovedi existenţa situaţiilor prevazute la alin. (1) şi se înaintează presedintelui Comisiei de etică.
(3) In termen de 3 zile de la înregistrarea cererii de suspendare, Comisia de etică se va pronunţa cu privire la existenţa situaţiilor prevăzute la alin. (1), precum şi cu privire la suspendarea mandatului.
(4) Cererea de suspendare se poate formula în scris şi de către membrul comisiei de etică aflat în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) şi se înaintează preşedintelui comisiei.
(5) Cererea de suspendare produce efecte după două zile de la data constatării existenţei uneia dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) prin raportul comisiei de etică. Raportul comisiei de etică se aduce de îndată la cunoştinţa Senatului universitar.
Art. 13. Senatul universitar va lua măsuri de înlocuire a membrului titular suspendat în condiţiile art. 7 şi 8 în termen de maxim 30 zile.
Art. 14. Suspendarea mandatului unui membru al comisiei de etică durează pană la încetarea cauzei care a determinat suspendarea.
Art. 15. (1) Mandatul de membru al comisiei de etică încetează înainte de termen, în următoarele situaţii:
a) a renunţat la calitatea de membru;
b) i-a încetat contractual de muncă cu universitatea;
c) i s-a aplicat o sancţiune etică sau disciplinară;
d) ca urmare a decesului;
(2) Cererea de renunţare la calitatea de membru se înaintează preşedintelui comisiei de etică şi produce efecte după 3 zile de la înregistrare, dacă preşedintele comisiei de etică, de comun acord cu solicitantul, nu a stabilit un termen mai scurt.
(3) Incetarea mandatului de membru al comisiei de etică se constată printr-un raport al acesteia, care se aduce de îndată la cunostinţa Senatului universitar.
Art. 16. (1) Prevederile articolelor anterioare se aplică în mod corespunzător şi pentru mandatul preşedintelui comisiei de etică. Cererea de suspendare a mandatului preşedintelui comisiei de etică şi cererea de renunţare la această calitate se înaintează Senatului universitar.
(2) Suspendarea de drept a mandatului presedintelui comisiei de etică se constată de către Senatul universitar. Acesta verifică existenţa situaţiilor prevăzute la art. 11 alin. (1) şi emite hotărârea prin care constată suspendarea de drept a preşedintelui comisiei de etică.
(3) Cererea de suspendare se formulează în scris de orice persoană care poate dovedi existenţa situaţiilor prevăzute la art. 12 alin. (1). Cererea de suspendare poate fi formulată şi de către preşedintele comisiei de etică, dacă se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 12 alin. (1). Cererea de suspendare se adresează senatului universitar, care verifică dacă în cuprinsul cererii se regăseşte vreuna dintre situaţiile prevăzute la art. 12 alin. (1) şi emite hotărârea prin care constată suspendarea preşedintelui comisiei de etică.
Art. 17. In cazul suspendării sau încetării mandatului unui membru al comisiei de etică, se va proceda la desemnarea altor membri sau a presedintelui, dupa caz, în condiţiile prezentului regulament.
COMPETENŢELE COMISIEI
Art. 18. (1) Comisia analizează şi soluţionează abaterile de la normele de etică universitară, în conformitate cu prevederile Legii nr. 1/2011, a Legii nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu prevederile interne ale Universităţii.
(2) Comisia poate analiza şi soluţiona atât actele petrecute în interiorul spaţiului universitar cât şi în afara acestuia, în măsura în care implică membrii propriei comunităţi universitare şi ai personalului aferent.
(3) În cazul în care o persoană nu mai deţine calitatea de membru al comunităţii universitare a Universitatii „Tibiscus” din Timişoara, Comisia poate analiza şi soluţiona cazul, numai dacă fapta a fost săvârşită în perioada în care persoana respectivă avea calitatea de membru al comunităţii universitare a Universităţii Tibiscus.
Art. 19. (1) Comisia analizează şi soluţionează faptele săvârşite de membrii comunităţii universitare aşa cum sunt definite aceastea în Legea 206/2004, în Legea nr. 1/2011 şi în Carta universitară.
(2) Comisia de etică a Universităţii are competenţe generale în analizarea abaterilor care privesc: - normele de bună conduită în activitatea ştiinţifică, activitatea de comunicare, publicare, diseminare şi popularizare ştiinţifică, inclusiv în cadrul cererilor de finanţare depuse în cadrul competiţiilor de proiecte organizate din fonduri publice;
- normele de bună conduită în activitatea de evaluare şi monitorizare instituţională a cercetării-dezvoltării, de evaluare şi monitorizare de proiecte de cercetare-dezvoltare obţinute prin acţiuni din cadrul Planului Naţional de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare şi de evaluare de persoane în vederea acordării de grade, titluri, funcţii, premii, distincţii, sporuri, atestate sau certificate în activitatea de cercetare-dezvoltare;
- normele de bună conduită în funcţiile de conducere în activitatea de cercetare-dezvoltare;
- normele de bună conduită privind respectarea fiinţei şi demnităţii umane, evitarea suferinţei animalelor şi ocrotirea şi refacerea mediului natural şi a echilibrului ecologic.
(3) In sensul prezentului regulament
(a) se inţelege prin abateri de la buna conduită în activitatea ştiinţifică următoarele:
- confecţionarea de rezultate sau date şi prezentarea lor ca date experimentale, ca date obţinute prin calcule sau simulări numerice pe calculator ori ca date sau rezultate obţinute prin calcule analitice ori raţionamente deductive;
- falsificarea de date experimentale, de date obţinute prin calcule sau simulări numerice pe calculator ori de date sau rezultate obţinute prin calcule analitice ori raţionamente deductive;
-îngreunarea deliberată, împiedicarea sau sabotarea activităţii de cercetare-dezvoltare a altor persoane, inclusiv prin blocarea nejustificată a accesului la spaţiile de cercetare-dezvoltare, prin avarierea, distrugerea ori manipularea aparaturii experimentale, a echipamentului, a documentelor, a programelor de calculator, a datelor în format electronic, a substanţelor organice sau anorganice ori a materiei vii necesare altor persoane pentru derularea, realizarea sau finalizarea activităţilor de cercetare-dezvoltare.
(b) se întelege prin abateri de la buna conduită în activitatea de comunicare, publicare, diseminare şi popularizare ştiinţifică, inclusiv în cadrul cererilor de finanţare depuse în cadrul competiţiilor de proiecte organizate din fonduri publice urmatoarele:
- plagiatul;
- autoplagiatul;
- includerea în lista de autori a unei publicaţii ştiinţifice a unuia sau mai multor coautori care nu au contribuit semnificativ la publicaţie ori excluderea unor coautori care au contribuit semnificativ la publicaţie;
- includerea în lista de autori a unei publicaţii ştiinţifice a unei persoane fără acordul acesteia;
- publicarea sau diseminarea neautorizată de către autori a unor rezultate, ipoteze, teorii ori metode ştiinţifice nepublicate;
- introducerea de informaţii false în solicitările de granturi sau de finanţare, în dosarele de candidatură pentru abilitare, pentru posturi didactice universitare ori pentru posturi de cercetare-dezvoltare;
(c) se întelege prin abateri de la normele de bună conduită în activitatea de evaluare şi monitorizare instituţională a cercetării-dezvoltării, de evaluare şi monitorizare de proiecte de cercetare-dezvoltare obţinute prin acţiuni din cadrul Planului Naţional de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare şi de evaluare de persoane în vederea acordării de grade, titluri, funcţii, premii, distincţii, sporuri, atestate sau certificate în activitatea de cercetare-dezvoltare urmatoarele:
- nedezvăluirea situaţiilor de conflicte de interese în realizarea sau participarea la evaluări;
- nerespectarea confidenţialităţii în evaluare;
- discriminarea, în cadrul evaluărilor, pe criterii de vârstă, etnie, sex, origine socială, orientare politică sau religioasă, orientare sexuală ori alte tipuri de discriminare, cu excepţia măsurilor afirmative prevăzute de lege.
(d) se intelege prin abateri de la normele de bună conduită în funcţiile de conducere în activitatea de cercetare-dezvoltare urmatoarele:
- abuzul de autoritate pentru a obţine calitatea de autor sau coautor al publicaţiilor persoanelor din subordine;
- abuzul de autoritate pentru a obţine salarizare, remunerare sau alte beneficii materiale din proiectele de cercetare-dezvoltare conduse ori coordonate de persoane din subordine;
- abuzul de autoritate pentru a obţine calitatea de autor sau coautor al publicaţiilor persoanelor din subordine ori pentru a obţine salarizare, remunerare sau alte beneficii materiale pentru soţi, afini ori rude până la gradul al III-lea inclusiv;
- abuzul de autoritate pentru a impune nejustificat propriile teorii, concepte sau rezultate asupra persoanelor din subordine;
- obstrucţionarea activităţii unei comisii de etică, a unei comisii de analiză sau a Consiliului Naţional de Etică, în cursul unei analize a unor abateri de la buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare din subordine;
- încălcarea prevederilor şi procedurilor legale destinate respectării normelor de bună conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare prevăzute în prezentul regulament, în Carta universitară, în Legea nr. 1/2011, în Legea 206/2004, în codurile de etică pe domenii sau în regulamentele de organizare şi funcţionare a instituţiilor de cercetare-dezvoltare, după caz.
(3) Pot de asemenea să atragă răspunderea etică, şi intră în atribuţiile Comisie de etica, faptele de asociere în scopul savârşirii de abateri de la buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare, cum ar fi: participarea activă în abateri săvârşite de alţii, cunoaşterea abaterilor săvârşite de alţii şi nesesizarea comisiei de etică, coautoratul publicaţiilor conţinând date falsificate sau confecţionate, neîndeplinirea obligaţiilor legale şi contractuale, inclusiv a celor aferente contractului de mandat sau contractelor de finanţare, în exercitarea funcţiilor de conducere ori de coordonare a activităţilor de cercetare-dezvoltare, etc.
(4) Comisia de etică emite hotărâri prin care stabileşte care este persoana vinovată/persoanele vionovate de încălcarea normelor de bună conduită şi stabileşte sancţiunile care urmează a fi aplicate.
(5) Interpretarea prevederilor prezentului regulament se va efectua de către Comisia de etică prin raportarea directă la definiţiile legale cuprinse în Legea nr. 206/2004, în Legea nr. 1/2011 precum şi în orice alt act normativ prin care se definesc termenii utilizaţi în cuprinsul prezentului regulament.
ATRIBUŢIILE COMISIEI
Art. 20. Comisia de etică universitară are următoarele atribuţii:
a) analizează şi soluţionează abaterile de la etica universitară, în urma sesizărilor scrise sau prin autosesizare. Comisia va analiza numai sesizările scrise asumate prin identitate şi semnătură.
b) poate numi comisii de analiză pentru examinarea sesizărilor referitoare la abaterile de la buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare aduse în atenţia sa în urma sesizărilor sau pe bază de autosesizare;
c) emite rapoarte prin care constată dacă a fost realizată o abatere de la normele de bună conduită; în cazurile în care au fost constatate abateri, în rapoarte se numesc persoana sau persoanele fizice vinovate de respectivele abateri şi se stabilesc sancţiunile care urmează a fi aplicate, conform legii;
d) realizează un raport anual al activităţii comisiei care se prezintă Rectorului Universităţii.
e) exercită alte atribuţii ce rezultă din Legea nr. 206/2004, Legea nr. 1/2011 sau stabilite de Carta universitară, conform legii.
f) Comisia de etică emite hotărâri cu privire la faptele analizate şi stabileşte în cuprinsul acestora sancţiunile ce urmează a fi aplicate.
Art. 21. (1) Lucrările comisiei sunt consemnate în procese verbale de şedinţă.
(2) Comisia poate emite invitaţii persoanelor implicate sau persoanelor a căror prezenţă este necesară la lucrările comisiei pentru soluţionarea sesizării.
(3) In exercitarea atribuţiilor, Comisia emite hotărâri, rapoarte, propuneri, recomandări, puncte de vedere.
(4) Hotărârile Comisiei de etică universitară sunt avizate de consilierul juridic al Universităţii. Răspunderea juridică pentru hotărârile şi activitatea comisiei revine Universităţii.
Art. 22. (1) Orice persoană, din Universitate sau din afara ei, poate sesiza Comisia de etică universitară asupra abaterilor săvârşite de membrii comunităţii universitare. Comisia de etică universitară păstrează confidenţialitatea asupra identităţii autorului sesizării.
(2) În urma sesizării, Comisia de etică universitară demarează procedurile conform legii şi Regulamentului comisiei de etică şi deontologie universitară.
(3) Comisia răspunde autorului sesizării în termen de 30 de zile de la primirea sesizării şi îi comunică acestuia rezultatul procedurilor, după încheierea acestora.
Art. 23. Constituie abateri grave de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică şi activitatea universitară:
a. plagierea rezultatelor sau publicaţiilor altor autori;
b. confecţionarea de rezultate sau înlocuirea rezultatelor cu date fictive;
c. introducerea de informaţii false în solicitările de granturi sau de finanţare.
Art. 24. Comisia de etică poate propune aplicarea următoarelor categorii de sancţiuni:
a) avertismentul scris;
b) retragerea şi/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin încălcarea normelor de bună conduită;
c) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia de conducere, de îndrumare şi de control;
d) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp între 1 an şi 10 ani, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcţii superioare ori a unei funcţii de conducere, de îndrumare şi de control sau ca membru în comisii de concurs;
e) destituirea din funcţia de conducere din instituţia de cercetare-dezvoltare;
f) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA COMISIEI DE ETICĂ
Art. 25. Activitatea comisiilor de etică are la bază următoarele principii:
a) prezumţia de nevinovăţie, conform caruia se prezumă că acuzatul este nevinovat atât timp cât vinovaţia sa nu a fost dovedită;
b) garantarea dreptului la apărare, conform căruia se recunoaşte dreptul acuzatului de a fi audiat, de a prezenta dovezi în apărarea sa;
c) celeritatea procedurii, care presupune obligaţia comisiei de etică de a proceda fară întârziere la soluţionarea cauzei, cu respectarea drepturilor persoanelor implicate şi a regulilor prevazute de lege şi de prezentul regulament;
d) contradictorialitatea, care presupune asigurarea posibilitaţii persoanelor aflate pe poziţii divergente de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legatură cu abaterea etică pentru care a fost sesizată Comisia de etică;
e) proporţionalitatea, conform caruia trebuie respectat un raport corect între gravitatea abaterii etice, circumstanţele savârşirii acesteia şi sancţiunea etică propusă să fie aplicată;
f) legalitatea sancţiunii, conform caruia comisia de etică nu poate propune decât sancţiunile etice prevăzute de lege sau Carta Universitară;
g) unicitatea sancţiunii, conform caruia pentru o abatere etică nu se poate aplica decât o singură sancţiune etică.
Art. 26. Comisia de etică are următoarele atribuţii principale:
a) cercetează abaterile etice pentru care a fost sesizată;
b) propune aplicarea uneia dintre sancţiunile etice prevăzute în Carta Universităţii “Tibiscus” din Timişoara şi în Regulamentul de ordine interioară al UTT;
c) întocmeşte rapoarte cu privire la fiecare cauză pentru care a fost sesizată, pe care le înaintează conducătorului autorităţii sau instituţiei publice.
Art. 27. Preşedintele comisiei de etică are următoarele atribuţii principale:
a) stabileşte locul, data şi ora când au loc şedinţele comisiei de etică;
b) conduce şedinţele comisiei de etică;
c) coordonează activitatea comisiei de etică şi a secretarului acesteia;
d) reprezintă comisia de etică în faţa Rectorului, Presedintelui Senatului universitar, precum şi în faţa oricărei alte persoane fizice sau juridice.
Art. 28. Secretarul comisiei de etică are următoarele atribuţii principale:
a) înregistrează sesizarea referitoare la fapta cadrului diactic;
b) convoacă, la cererea preşedintelui comisiei de etică, membrii comisiei de etică, persoana a carui faptă formează obiectul dosarului, persoana care a făcut sesizarea şi persoanele care urmează să fie audiate;
c) redactează şi semnează alături de membrii comisiei de etică şi de preşedintele acesteia, procesul-verbal al şedinţelor comisiei de etică;
d) redactează şi semnează, alături de membrii comisiei de etică şi de preşedintele acesteia, actele emise de comisia de etică şi le înaintează Senatului universitar;
e) ţine evidenţele sesizărilor şi ale rapoartelor şi efectuează alte lucrări necesare în vederea desfăşurării activităţii comisiei de etică.
Art. 29. (1) Sesizarea îndreptată împotriva unui angajat al Universităţii “Tibiscus” din Timişoara se adresează comisiei de etică.
(2) În cazul în care sesizarea a fost adresată Rectorului sau Decanului facultăţii în care îşi desfăşoară activitatea angajatul a carui faptă este sesizată, acesta are obligaţia să o transmită de îndată Comisiei de etică.
Art. 30. (1) Comisia de etică poate fi sesizată de:
a) Senatul universitar;
b) Rector;
c) Decanul facultăţii în care îşi desfăşoară activitatea cadrul didactic sau cercetatorul a cărui faptă este sesizată;
d) Şeful ierarhic al angajatului din sectorul administrativ a carui faptă este sesizată;
e) Orice persoană care se consideră vătămată prin fapta unui angajat al UTT.
(2) Sesizarea trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulitaţii, următoarele:
a) numele, prenumele, domiciliul si, dupa caz, locul de munca si functia detinuta de persoana care a formulat sesizarea;
b) numele, prenumele şi, compartimentul în care îşi desfăşoară activitatea angajatul a cărui faptă este sesizată;
c) descrierea faptei care constituie obiectul sesizarii;
d) arătarea dovezilor pe care se sprijină sesizarea;
e) data şi semnătura.
(3) Sesizarea se formulează în scris şi este însoţită, atunci când este posibil, de înscrisurile care o susţin.
(4) Sesizarea se poate face în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă de către persoanele prevăzute la alin. (1), dar nu mai târziu de două luni de la data săvârşirii faptei care constituie abatere etică. Termenul de 2 luni prevăzut anterior este un termen de decădere.
(5) Sesizarea se depune de către persoana care a primit-o, la Registratura Universităţii „Tibiscus” din Timisoara, care are obligaţia să o înregistreze şi să o prezinte preşedintelui Comisiei de etică în termen de maximum două zile de la data înregistrării.
Art. 31. (1) Preşedintele Comisiei de etică va fixa de îndată termenul de prezentare şi va dispune citarea angajatului a carui faptă a fost sesizată şi a persoanelor indicate în sesizare, precum şi a celui care a formulat sesizarea. Citarea se face cu cel putin 15 zile calendaristice înainte de termenul de prezentare.
(2) Procedura de citare în faţa comisiei de etică se face prin scrisoare recomandată sau prin înştiinţare scrisă de luare la cunoştinţă prin semnătură. Procedura de citare este obligatorie pentru fiecare termen fixat de preşedintele Comisiei de etică.
(3) În cuprinsul scrisorii sau al înştiinţării scrise prevăzute la alin. (2) se indică următoarele: (a) locul, data şi ora şedinţei comisiei de etică, (b) componenţa comisiei de etică, (c) obiectul sesizării şi (d) i se pune în vedere să depună la secretariatul comisiei, dacă este cazul, cu 5 zile înainte de termen, cererile de recuzare cu privire la membrii comisiei de etică. Termenul de 5 zile este unul de decădere, astfel că nedepunerea cererii de recuzare până la termenul indicat mai sus conduce la decăderea făptuitorului de a mai recuza membrii comisiei de etică.
(5) Angajatului a cărui faptă constituie obiectul sesizării i se comunică, sub sancţiunea nulitaţii deciziei de sancţionare etică, o copie de pe sesizarea îndreptată împotriva sa.
(6) Angajatul cu privire la ale cărui fapte se desfăşoară cercetarea etică, poate depune până la primul termen, inclusiv, întâmpinare prin care să indice apărările şi probele pe care înţelege să le aducă în susţinerea nevinovăţiei sale.
(7) Atunci când angajatul cercetat nu se poate prezenta la primul termen, acesta poate depune prin secretariatul comisiei de etică sau prin secretariatul rectoratului o cerere pentru acordarea unui nou termen sau poate depune o cerere pentru desfăşurarea cercetării şi în lipsa sa. Cererea sa trebuie motivată şi va fi supusă aprobării Comisiei de etică.
(8) Dacă Comisia de etică găseşte întemeiată cererea angajatului de a i se acorda un nou termen, va dispune recitarea acestuia, citaţie care va cuprinde în mod obligatoriu, sub sancţiunea nulitaţii deciziei de sancţionare etică, menţiunile indicate la alin. (3).
Art. 32. Angajatul a cărui faptă se cercetează se înfăţişează personal în faţa comisiei de etică. Cadrul didactic îşi poate exercita dreptul la apărare prin asistarea de către un avocat sau prin reprezentare.
Art. 33. (1) La primul termen de prezentare, comisia de etică verifică dacă au fost îndeplinite condiţiile de citare cu toate parţile participante la cercetarea etică.
(2) Dacă Comisia constată că procedura de citare nu a fost îndeplinită va dispune recitarea parţilor pentru un nou termen.
(3) Dacă procedura de citare a fost îndeplinită, comisia de etică verifică dacă cererea prin care s-a formulat sesizarea îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 30 alin. (2) din prezentul regulament.
(3) In cazul în care comisia constată că nu sunt îndeplinite prevederile art. 30 alin. (2) din prezentul regulament, prin soluţia pe care o va pronunţa va constata nulitatea actului de sesizare a comisiei. Soluţia se comunică, părţilor participante la cercetarea disciplinară.
(4) În situaţia în care comisia de etică constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute la 30 alin. (2) din prezentul regulament, poate începe cercetarea privind încălcarea eticii universitare. În situaţia în care pentru soluţionarea cauzei sunt necesare înscrisuri sau orice alte dovezi, comisia de etică solicită persoanelor prevăzute la art. 30 alin. (1) să le depună până la următorul termen.
Art. 34. (1) Cercetarea privind încălcarea eticii universitare se face cu celeritate.
(2) Activitatea de cercetare a abaterii etice impune:
a) audierea persoanei care a formulat sesizarea;
b) audierea angajatului a cărui faptă constituie obiectul sesizării;
c) audierea oricaror alte persoane ale căror declaraţii pot înlesni soluţionarea cazului;
d) culegerea informaţiilor considerate necesare pentru rezolvarea cazului, prin mijloacele prevăzute de lege;
e) administrarea probelor, precum şi verificarea documentelor şi a declaraţiilor prezentate.
(3) Termenele de prezentare în faţa Comisiei de etică se stabilesc astfel încât să nu se depăşească de regulă o perioadă de 7 zile lucrătoare. Regula amintită nu este una imperativă, Comisia putând dispune şi cercetarea la intervale de timp mai îndelungate în funcţie de împrejurări.
(4) În cazul în care faptele săvârşite sunt foarte grave, Comisia de etică poate solicita suspendarea temporară din funcţie a angajatului pe perioada cercetării etice, iar în acest sens va înştiinţa angajatorul.
(5) În situaţia prevăzută la alin (4), angajatul care este suspendat temporar pe perioada cercetării etice nu va putea candida pentru ocuparea funcţiilor de conducere în universitate.
(6) Suspendarea contractului de muncă pe perioada cercetării etice se poate face, la cererea Comisiei de etică, de către Rector. Suspendarea din funcţii/structuri de conducere şi a dreptului de a candida pe perioada cercetării etice se face, la cererea Comisiei de etică, de către Preşedintele Senatului.
(7) Rectorul respectiv Preşedintele Senatului au obligaţia să emită ordinul de suspendare în maximum 3 zile de la primirea solicitarii comisiei.
Art. 35. (1) Audierea persoanelor participante la cercetarea etică trebuie consemnată în scris într-un proces-verbal, sub sancţiunea nulitaţii deciziei de sancţionare etică. Procesul-verbal se semnează de preşedinte, de membrii comisiei de etică, de secretarul acesteia, precum şi de persoana audiată.
(2) Refuzul angajatului de a se prezenta la audiere sau de a semna o declaraţie referitoare la abaterile etice imputate se consemnează într-un proces-verbal.
Art. 36. (1) În urma administrării probelor, membrii comisiei de etică vor întocmi un referat în care se consemnează rezultatele activitaţii de cercetare desfăşurate de comisia de etică.
(2) Referatul va fi adus la cunoştinţa angajatului împotriva căruia a fost formulată sesizarea, precum şi persoanei care a sesizat comisia de etică, în vederea formulării unor eventuale obiecţii în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă.
(3) În cazul în care persoanele prevăzute la alin. (2) formulează obiecţii, acestea vor fi analizate de comisia de etică în termenul fixat de preşedinte, dar nu mai târziu de 5 zile lucrătoare de la înregistrarea lor. Comisia de etică poate să admită sau să respingă obiecţiile, în tot ori în parte.
Art. 37. (1) Lucrările fiecărei şedinţe a Comisiei de etică se consemnează într-un proces-verbal semnat de preşedinte, de membrii şi de secretarul acesteia.
(2) Lipsa nejustificată a persoanelor citate nu împiedică desfăşurarea şedinţelor Comisiei de etică, daca citarea s-a facut cu respectarea cerinţelor prevăzute în prezentul regulament.
Art. 38. (1) În exercitarea atribuţiilor sale, comisia de etică întocmeşte rapoarte pe baza concluziilor majoritaţii membrilor sai.
(2) Raportul comisiei de etică cu privire la cauza cu care a fost sesizată trebuie să conţină următoarele elemente:
a) numărul şi data de înregistrare a sesizării;
b) numele, prenumele şi funcţia deţinută de angajatul a cărui faptă a fost cercetată, precum şi departamantul în care acesta îşi desfăşoară activitatea;
c) numele, prenumele, funcţia şi domiciliul persoanei care a sesizat fapta, precum şi ale persoanelor audiate;
d) prezentarea pe scurt a faptei sesizate şi a circumstanţelor în care a fost săvârşită;
e) probele administrate;
f) propunerea privind sancţiunea etică aplicabilă sau, după caz, de clasare a cauzei;
g) motivarea propunerii;
h) numele, prenumele şi semnătura preşedintelui, ale membrilor comisiei de etică, precum şi ale secretarului acesteia;
i) data întocmirii raportului.
(3) Opiniile separate, formulate în scris şi motivate, se vor anexa la raportul comisiei de etică.
(4) În cazul angajaţilor universităţii ce îndeplinesc funcţia de cadru didactic sau cercetator, raportul comisiei de etică se înaintează Senatului Universităţii “Tibiscus” din Timişoara, în termen de 3 zile de la data ultimei şedinţe.
(5) În cazul angajaţilor din sectorul administrativ, raportul comisiei de etică se înaintează Rectorului Universităţii “Tibiscus” din Timişoara, în termen de 3 zile de la data ultimei şedinţe.
Art. 39. (1) Comisia de etică formulează propunerea cu privire la sancţiunea aplicabilă, pe baza procesului-verbal prevăzut la art. 37.
(2) Comisia de etică poate să propună:
a) sancţiunea etică aplicabilă, în cazul în care s-a dovedit săvârşirea abaterii etice de către cadrul didactic;
b) clasarea sesizării, atunci când nu se confirmă săvârşirea unei abateri etice.
(3) La individualizarea sancţiunii etice aplicabile cadrului didactic comisia de etică ţine seama de:
a) cauzele care au determinat săvârşirea abaterii etice;
b) împrejurările în care aceasta a fost săvârşită;
c) gradul de vinovăţie;
d) gravitatea şi consecinţele abaterii etice;
e) conduita angajatului;
f) existenţa unor antecedente etice ale angajatului.
Art. 40. În cazul în care comisia de etică are indicii că fapta săvârşită de angajat poate fi considerată infracţiune, propune Rectorului sesizarea organelor de cercetare penala. Rectorul va sesiza de îndată organele de cercetare penală.
Art. 41. (1) Senatul Universităţii „Tibiscus” din Timişoara analizează Raportul Comisiei de etică şi îl aprobă/respinge prin vot.
(2) În caz că votul este favorabil şi în raport Comisia de etică propune sancţiuni, Senatul emite o Hotărâre prin care solicită Rectorului să întreprindă măsurile de sancţionare. Actul administrativ de sancţionare al angajatului este emis de Rector, potrivit Cartei universitaţii, pe baza Hotărârii Senatului.
(3) Rectorul Universităţii „Tibiscus” din Timişoara analizează Raportul Comisiei de etică şi emite decizia de sancţionare.
(4) Sub sancţiunea nulitaţii absolute, în actul administrativ prevăzut la alin. (2) se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere etică;
b) precizarea prevederilor din procesul-verbal al comisiei de etică;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de cadrul didactic în timpul cercetării etice prealabile;
d) temeiul legal în baza căruia sancţiunea etică se aplică;
e) termenul în care sancţiunea etică poate fi contestată;
f) instanţa competentă la care sancţiunea etică poate fi contestată.
(5) Rectorul poate să aplice o sancţiune diferită decât cea propusă de Comisia de etică şi/sau de Senatul universitar. În această situaţie Rectorul are obligaţia de a motiva aplicarea unei alte sancţiuni.
(6) Actul administrativ de sancţionare se emite în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii Hotărârii Senatului şi se comunică cadrului didactic sancţionat, în termen de 3 zile lucrătoare de la data emiterii.
(7) Sancţiunile de etică se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data săvârşirii abaterilor etice.
Art. 42. Angajatul nemulţumit de sancţiunea etică aplicată se poate adresa instanţelor de judecată.
Art. 43. (1) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, Senatul universitar are obligaţia de a constitui Comisia de etică.
(2) Sesizările aflate pe rolul comisiei de etică anterioare şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentului regulament vor fi transmise spre rezolvare comisiei de etică nou-constituite.
Art. 44. Reprezentantul salariaţilor de pe lângă Comisia de etică se desemnează dintre cei trei reprezentanţi aleşi cu acordul acestora.
Art. 45. Activitatea desfăşurată de preşedinte, membrii şi secretarul comisiei de etică nu constituie situaţie de incompatibilitate.
Art. 46. Documentele rezultate din activitatea de cercetare desfăşurată de comisia de etică, cu excepţia raportului privind propunerea de sancţionare, au caracter confidenţial şi se păstrează de secretarul acesteia.
Art. 47. Preşedintele comisiei de etică întocmeste rapoarte de activitate anuale cu privire la activitatea comisiei.
Art. 48. În cazul în care Comisia de etică nu respectă termenele de soluţionare a sesizărilor primite, Senatul universitar are obligaţia de a demara procedura de constituire a unei noi comisii de etică.
Art. 49. (1) Conducerea universităţii precum şi decanatul facultăţii/şeful compartimentului în care îşi desfăşoară activitatea angajatul a cărui faptă a fost sesizată au obligaţia de a sprijini activitatea Comisiei de etică pentru soluţionarea cazului.
(2) Compartimentul de resurse umane este obligat să transmită presedintelui comisiei de etică toate documentele solicitate.
Art. 50. În cazul în care pe parcursul activităţii de cercetare desfăşurată de comisia de etică, raporturile de muncă ale angajatului a cărui faptă a fost sesizată se modifică prin transfer, în condiţiile legii, Comisia de etică va transmite raportul cuprinzând propunerea referitoare la sancţiunea etică aplicabilă conducătorului noii instituţii în care îşi desfăşoară activitatea angajatul transferat.
Art. 51. Prezentul regulament a fost completat şi revizuit, cu aprobarea Senatului, în şedinţa din 12.09.2013.