Drd.ec. Mihaela Boran, consilier superior
Coordonator Compartiment Integrare Europeana si Relatii Externe
Institutia Prefectului Judetul Timis
www.prefecturatimis.ro
mihaela.boran@prefecturatimis.ro

Vizavi de ceea ce mi-a oferit mie „atmosfera” Tibiscus, vã pot spune cã am gãsit aici o altã „familie”. Mi-am facut noi prieteni, noi colaboratori. Am gãsit aici cadre didactice „deschise” (în întelesul bun al cuvântului). A fost un vis frumos… Nu glumesc… Dacã d-na Popovici a spus la banchetul de absolvire cã în toti anii de activitate nu s-a simtit astfel, se datoreazã si faptului cã noi toti ne-am strãduit împreunã sã ne simtim bine si sã insuflãm aceasta si celorlalþi. Cu alte cuvinte, am descoperit aici ce înseamnã spiritul de echipã, chiar dacã unii din aceastã echipã erau studenti, iar altii… profesori! Nu am gãsit de-a lungul acestor ani „usi închise”, ci doar probleme care, chiar dacã în timp, se pot rezolva.
Ce pot sã le spun în acest moment actualilor studenti? În primul rând sa fie uniti. Numai astfel pot fi o echipã. În al doilea rând nici a fi deschis si sincer nu e o non-calitate… chiar dacã la prima vedere ar putea fi catalogati altfel… Faceti astfel încât atunci când vã veti întâlni peste 10, 20 ani (sau întâmplãtor, pânã atunci) sã fiti mândri de anii petrecuti împreunã si sã aveti permanent motive de aducere aminte…

Inf. Rodica Harangus
Romtelecom

Experienta la Tibiscus? A fost, cu siguranta, ceva inedit. Dintotdeauna mi-am dorit sa fiu jurnalist, asa ca dupa 1990, când terminasem liceul si când învatamântul timisorean de stat (unic la vremea aceea) nu oferea nimic de acest gen si mi s-a vorbit de „o noua facultate, Tibiscus“, am spus imediat da, fara sa mai stau pe gânduri, fara sa ma întreb cum va fi. În acest moment nu am idee despre câti oameni stiu cum si unde au început cursurile fostului Institut de Studii si Educatie Permanenta Tibiscus, sau ISEPT. Cert e ca au fost vreo doi ani în care faceam cursuri sâmbata si duminica la început, undeva în Piata Maria, într-o sala micuta de la ultimul etaj al unei cladiri vechi. Eram si câte doi-trei studenti la ore uneori, dar eram cei care azi contam, nu-i asa? Banuiesc ca fiecare dintre noi a crezut în ceea ce facea si asta ne-a dus mai departe. Apoi ne-am mutat, treptat, în sali de la fostele licee de arta plastica si Industrial 1, pentru ca în final sa ajungem în cladirea de pe strada Daliei. Aici lucrurile au început sa se închege, iar dupa patru ani, la finalizarea cursurilor, facultatea noastra avea laboratoare foto, TV, biblioteca sau calculatoare.
Sincer, cred ca în acei ani de început, pe lânga noi, cei câtiva studenti care ne pregateam în diferite domenii, profesorii nostri învatau si ei despre ce era sau trebuia sa fie învatamântul particular. Rezultatele examenelor de licenta pe care noi, primii absolventi Tibiscus am fost nevoiti sa le sustinem si sa le luam la Bucuresti, cot la cot cu cei pregatiti acolo, de profesorii de acolo, vorbesc despre munca profesorilor nostri de la început.
Nu stiu daca sunt în masura sa dau sfaturi colegilor care azi urmeaza cursurile Tibiscus. Consider ca e foarte important sa crezi în ceea ce faci. Perioada anilor în care am învatat acolo este una despre care îmi amintesc cu placere si, daca ar fi sa o iau de la capat cu o alta facultate, as putea alege cu drag, din nou, Tibiscus.

Delia Barbu, jurnalist
Trustul de presa "Agenda"

Patru ani de scoala „Tibiscus” m-au facut sa înteleg de ce mi-am ales o meserie care este mai mult un mod de viata. A fost foarte simplu sa merg apoi înainte, însa mereu m-am uitat înapoi cu drag, pentru ca nu poti sa uiti oamenii care te-au îndrumat, oamenii care te-au facut sa cresti si ti-au dat încrederea în tine. Facultatea de Jurnalistica este puntea care m-a transformat din copilul derutat aruncat în viata, în reporterul care trebuie sa fie primul care cunoaste si are datoria de a întelege pentru a putea informa populatia.
Meseria de jurnalist te face sa asimilezi cât mai multe informatii într-un timp cât mai scurt.
Un reporter stie câte ceva din fiecare. La începutul carierei nimeni nu are pretentia sa fii perfect. Asa ca daca nu stii ceva sa nu îti fie rusine sa recunosti acest lucru si sa întrebi, ca sa primesti raspunsuri. De fapt asta înseamna sa fii reporter, sa pui întrebari ca sa primesti raspunsuri.
La redactia publicatiei „Tibiscus” am fost pusa în fata faptului împlinit. Timida si împinsa de la spate m-am trezit printre oameni cu caracter puternic. Îmi doream si eu sa fiu la fel de sigura pe mine, asa cum erau ei, numai ca nu aveam nici macar o idee despre ce înseamna presa. Asa ca am acceptat faptul ca nu stiu mare lucru, dar stiam si ca îmi doresc foarte mult sa învat repede tot. Am învatat ce înseamna sa lucrezi în echipa, sa muncesti în orice conditii si ce înseamna sa îti cladesti o imagine pe care sa reusesti sa o mentii. În timp am învatat sa scriu, apoi sa ma descurc pe toate domeniile. Satisfactiile vin mult mai târziu, atunci când munca ta are efect asupra oamenilor din jur, atunci când ceea ce scrii îi ajuta pe altii sau schimba vieti în bine.
„Tibiscus” este o scoala pentru cei care vor sa fie mai mult decât meseriasi, care vor sa se remarce si sa lupte pentru ceea ce îsi doresc. atiu ca este greu sa realizezi ceva în aceasta meserie, nimeni nu a spus ca este usor, însa nimic nu este imposibil pentru un jurnalist. El trebuie sa gaseasca solutii si sa obtina ceea ce are nevoie pentru fiecare articol care urmeaza sa fie publicat.

Anca Ionus, jurnalist
Realitatea TV

Bazele mele sunt puse la „Tibiscus” si în meseria pe care o am acum, o mare importanta a avut Universitatea „Tibiscus”. Facultatea de Design mi-a dat prilejul sa ma pot forma, sa acumulez cunostinte din design, mi-a pus la dispozitie o infinitate de informatii, mai ales prin biblioteca foarte bine pusa la punct, fapt care, pentru mine, a fost o adevarata „mina de aur”. De fapt, eu am si norocul de a forma partea de carte de fotografie din biblioteca respectiva, am putut sa selectez exact cele mai bune volume si albume. S-ar putea sa fie singura biblioteca din oras care sa aiba asa o bogatie de carte, mai ales pe domeniile de fotografie, arhitectura, design.
Studentii de la Facultatea de Design au noroc ca profesorii de aici sunt de o valoare deosebita. Sunt norocosi ca îl au pe dl. decan Adrian Marian, care s-a luptat foarte mult pentru a pune bazele acestei facultati si care de la început a fost pe baricade si înca mai este... Cadrele de la toate sectiile de design sunt cadre super-competente si studentii chiar au ce învata de la ele.
Actualii studenti si viitorii absolventi sa se uite bine în jur si sa puna mâna sa munceasca foarte foarte mult. Poate exista si exceptii, dar eu pot sa spun ca am ajuns în mare parte sa-mi îndeplinesc visul muncind extraordinar de mult. Secretul sta în fiecare dintre noi. Iar în viitor nu va mai merge decât prin super-multa munca si putin mai multa modestie decât majoritatea o au.

Eugen Radut, artist fotograf

Pentru mine, Universitatea „Tibiscus“ a reprezentat sansa de a studia ceea ce-mi place, cu profesori bine pregatiti si deschisi spre nou, unii dintre ei chiar nativi, precum si satisfactia de a ajunge la rândul meu dascal, chiar în locul în care am fost cândva studenta.
Pe studentii de azi, i-as sfatui sa învete si sa se implice cât mai mult în activitatile universitatii.
Perioada studentiei va ramâne poate cea mai frumoasa perioada a vietii.

As.univ.drd. Silvia Madincea
Facultatea de Limbi Moderne Aplicate
Universitatea "Tibiscus" din Timisoara
www.flma.tibiscus.ro

Fiind prima generatie, am avut parte de o pregatire deosebita, am avut parte de profesori foarte bine pregatiti. A fost o echipa mica, pentru ca am fost deschizatorii de drumuri. Cu noi s-au facut primele încercari de cum ar fi bine sa fie facuta si programa analitica, si cursurile si atelierele. A existat o elasticitate si o întelegere si o colaborare permanenta.
De fapt, pentru mine, Tibiscusul a fost piatra de temelie: am devenit dintr-un amator un profesionist. Asta-i adevarul: mi-am câstigat statutul de profesionist.
Tot aici mi-am dat seama, în perioada în care am fost studenta (fiind cea mai mare din grupa, îmi ajutam colegii) ca pot urma o cariera universitara, ca sunt capabila sa fac acest lucru.
Studentii actuali trebuie sa fie seriosi, sa munceasca foarte mult. Ei au posibilitati materiale pe care noi nu le-am avut ca studenti. Noi lucram cu creionul, cu hârtiuta, cu colaje, cu cartoane. ei au, la ora actuala, tehnica de vârf: au computerul, care înseamna totul. Dar tineretea, scara valorica pe care ei o au îi face sa fie mai delasatori. Poate ca si stresul este prea mare si unii dintre ei si lucreaza. Simt ca studentii ar trebui sa ia mai în serios pregatirea pentru viitor.

Lect.univ.drd. Lucia Cristea
Facultatea de Design
Universitatea "Tibiscus" din Timisoara
www.fd.tibiscus.ro

Sunt absolventa a Universitatii „Tibiscus“, promotia 1997, cursuri la zi si am onoarea de a ma adresa cu prilejul zilei aniversare a 15 ani de la înfiintarea universitatii.
În anul 1993, casatorita fiind, si cu un copil, angajata la Asociatia Nevazatorilor din România, în functia de secretar-referent cu probleme sociale, am decis sa ma înscriu la facultate si din multitudinea de universitati, am ales Universitatea „Tibiscus“, Facultatea de Drept, asa ca m-am prezentat la examenul de admitere si o data cu începerea anului I, am decis sa îmi schimb si locul de munca, întrucât ma vedeam deja un renumit avocat sau magistrat. M-am prezentat pe postul de grefier în cadrul Tribunalului Timis, post care m-a ajutat foarte mult în a întelege sistemul judiciar si circuitul actelor în instanta.
Am inceput la biroul Citatii, dupa care am trecut prin diverse etape, Arhiva, Expeditii, Registratura si Instanta. Ca grefier, am avut satisfactii profesionale, dobândind experienta practica, pe lânga cea teoretica predata de venerabilii domni profesori ca: Vasiu, Costin, Ion Mircea, Florin Gâldau, Virgil Damsa, Marian Bratis, Zarie, Gant, Goma etc.
Ca mentor si prieten ne-a fost si va ramâne doamna Anca Augusta, în calitatea domniei sale de fondator al Universitatii „Tibiscus“.
Pentru mine si colegii mei, cei patru ani de facultate au fost anii în care ne-am maturizat si format pentru drumul pe care l-am ales. Dupa absolvire am fost consilier juridic, iar în prezent sunt avocat si sunt mandra ca, dintr-o suta de studenti din promotia noastra, peste 80% lucreaza în domeniu, respectiv: avocati, magistrati, experti criminalisti, notari, executori judecatoresti, consilieri juridici, grefieri cu studii superioare.
Recomand viitorilor studenti, absolventi, daruire si respect fata de profesori, materiile predate, institutie si nu în ultimul rând fata de ei însisi. Fiti încrezatori în propriile voastre forte pentru ca diploma de absolvent nu o dobânditi pentru parinti, profesori sau prieteni, ci pentru voi, iar voi sunteti cele sapte sunete muzicale si sapte culori fundamentale ale curcubeului.
„Nimeni nu este mai presus de lege“ art.16, Constitutia României.

Jana Dinu, avocat

Experienta mea de la Facultatea de Calculatoare si Informatica Aplicata (F.C.I.A.) din cadrul Universitatii Tibiscus, Timisoara, poate fi catalogata ca fiind cel putin interesanta si de ce nu chiar placuta. Nu voi încerca sa fiu cât mai obiectiv în prezentarea succinta a acestei experiente, deoarece o experienta proprie presupune mult subiectivism.
Asadar, începând cu primul an în care am pasit în aceasta institutie, m-am îmbarcat în ceea ce urma sa fie perioada definitorie pentru actuala mea profesie. Cum nimeni nu are raspunsuri la toate întrebarile, nici F.C.I.A. (si aici ma refer bineînteles la conducere) nu a facut exceptie, primii doi ani fiind neclari si cu o anumita doza de „turbulente“. Pe parcurs însa, s-a observat o îmbunatatire cu o crestere constanta. S-au clarificat metodele de predare care acum reprezinta stilul de lucru al F.C.I.A., impunându-se un ritm stabil. Ca urmare a acestei maturizari, prima promotie a facultatii a avut rezultate comparabile cu orice facultate de profil cu prestigiu din tara, cu o minunata promovabilitate de 100%.
Nu am amintit resursele tehnologice care au luat si ele proportii, atât cantitative cât si calitative în decursul anilor.
Concluzia pentru tinerii studenti care urmeaza cursurile acestei facul-tati, cât si pentru viitorii ei studenti este urmatoarea: F.C.I.A. este o scoala aliniata la standardele marilor facultati de profil din tara. Ea va ofera un cadru atât profesional cât si benefic de studiu, dar nu va ofera garantia unei reusite depline. Aceasta depinde doar de voi.

Dan Nicolici, informatician

Totul a început ca o poveste: era la începutul anului 1991, absolvisem Liceu Sanitar si eram angajata a Spitalului Municipal sectia Oncologie-Radioterapie. Am citit un anunt conform caruia puteam participa la cursuri de pregatire pentru admiterea la facultatea de psihologie, drept, design sau stiinte economice care urmau sa-si deschida portile în toamna. Mi s-a parut o oferta excelenta, mai ales ca urma ca în cadrul acestor facultati cursurile sa se desfasoare dupa-amiaza, ceea ce pentru mine însemna posibilitatea de a-mi putea achita singura taxele pastrându-mi serviciul.
M-am înscris la cursurile de psihologie.
Informatia primita la acele prime cursuri mi s-a parut fascinanta, parca se deschidea o poarta de acces spre cunoastere, spre o lume noua. ai acela a fost doar începutul. Odata cu începerea facultatii am patruns cu pasi mici, dar siguri, pe tarâmul cunoasterii si autocunoasterii avându-i ghizi pe profesorii nostrii. Am fost de la început uniti de fire nevazute, am ramas curiosi si am savurat fiecare fraza fara a simti satietatea. Ne doream sa împartasim descoperirile facute cu colegi din alte facultati de psihologie, iar Doamna Profesor Anca Munteanu a fost cea care ne-a încurajat si sustinut în organizarea primului simpozion stiintific. Eram abia în anul II.
În anii urmatori aceste simpozioane au devenit traditie. Am avut prima noastra revista, am facut parte din grupul creativ „Atlantis” împreuna cu care am participat la scoala de vara din Iasi, am avut prilejul sa întâlnim psihoterapeuti olandezi din Fundatia Carmel si sa ne familiarizam cu psihologia cognitiva pentru sustinerea examenului de licenta la Cluj Napoca si cu terapia cognitiva la o alta scoala de vara.
Experienta „Tibiscus” cu proiectele în care am fost implicata împreuna cu alti colegi, fie în partea de cercetare stiintifica, fie în cea de organizare sau de participare, cu lacrimile de bucurie pentru reusite sau de tristete în momentele de cumpana, a fost cea care a stat la baza dezvoltarii mele profesionale ulterioare. Acum când am specializarea de psihoterapeut si propria mea afacere, privind în urma realizez ca nimic din ceea ce am trait nu a fost întâmplator, ca bucuriile se gasesc în lucruri marunte si ca lucrurile mari se construiesc în acest fel.
Studentilor mei obisnuiesc sa la spun urmatoarele: „Priviti facultatea ca pe un clopot de sticla sub care stati. Ea este scutul sub care puteti experimenta, puteti gresi si inova si nimeni nu va va judeca. Profitati din plin de aceasta ocazie si traiti fiecare moment la maxim! Nimic nu va fi pierdut, totul este în favoarea voastra, luati timpul ca aliat!”

Liliana Cismariu, psiholog

Daca încerc un raspuns rece, strict factual, Tibiscus a însemnat absolvirea studiilor superioare în domeniul îndragit de mine, psihologia, si completarea lor cu studiile masterale. Dar nu ma pot limita doar la acest raspuns sec, deoarece ar fi incomplet si nedrept. La Tibiscus am învatat sa-mi descopar limitele si sa încerc sa mi le depasesc, am redescoperit dimensiunea empatica a dascalilor, am câstigat prieteni adevarati pentru o viata, am învatat sa ascult si sa ma fac auzit.
Din punct de vedere profesional, Tibiscus mi-a dat posibilitatea sa evoluez, sa merg mai departe, înfiintându-mi, împreuna cu sotia mea (si ea absolventa de Tibiscus – psihologie) propriul nostru cabinet psihologic. Tot la Tibiscus, datorita efortului novator neobosit al doamnei profesoare Zvetlana Anghel, am intrat în contact cu Analiza Tranzactionala (o teorie explicativa a personalitatii si un sistem psihoterapeutic dedicat dezvoltarii si schimbarii personale), domeniu care m-a „fermecat“ înca de la început si în care am devenit psihoterapeut sub supervizare.
În prezent, experienta Tibiscus continua, activând ca si cadru universitar la Facultatea de Psihologie, încercând sa împartasesc cât mai multor studenti din ceea ce Tibiscus mi-a oferit pâna acum si continua sa-mi daruiasca si pe mai departe. În primul rând as dori sa ma adresez viitorilor studenti si sa demontez prejudecatile existente la adresa învatamântului privat, prejudecati care pun la îndoiala seriozitatea si calitatea acestui sistem educational. În acest demers, referindu-ma la Tibiscus, unele din argumentele pe care ma bazez sunt: acreditarile depline din partea Ministerului Educatiei de care se bucura facultatile din cadrul Universitatii, utilitatea practica deosebita a diplomei de licenta – depinde doar de absolvent sa-si concretizeze studiile (propria firma/afacere, un post într-o organizatie prestigioasa, etc.), seriozitatea si calitatea participantilor la actul didactic (atât studenti cât si cadre didactice).
În al doilea rând, celor care deja sunt studenti la Tibiscus, as dori sa le spun sa nu se dea batuti niciodata, indiferent de obstacolele si greutatile pe care le vor întâlni atât în activitatea de student, cât si în cea profesionala, si sa continue cu tenacitate pe drumul pe care l-au ales!

As.univ. Daniel Ciucur, psiholog
Facultatea de Psihologie
Universitatea "Tibiscus" din Timisoara
www.fp.tibiscus.ro